Sărbătoarea de Sânziene corespunde sărbătorii nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, de unde se pare că și-a luat și numele (sanctus dies Johannis). Șăineanu, în dicționarul din 1929, propune următorul traseu etimologic: de la Sân-Jiane, Sân-Ziane, nume bănățean al Sfântului Ioan Botezătorul au derivat sânjuane și sânzuene. Pe de altă parte, calendarul popular al poporului român, calendar neoficial transmis din vremuri imemoriale și folosit, printre altele, în practicile agrare, arată altceva. Sânziana sau Drăgaica (provenit din bulgărescul Dragaika) nu împarte cu Sfântul Ioan decât numele, ea reprezentând în credința populară o zeitate agrară protectoare a lanurilor de grâu și a femeilor măritate. Ea se naște la moartea Babei Dochia (9 martie) și ajunge o frumoasă zână până la solstițiul de vară (24 iunie), când înfloresc și cele câteva plante care-i poartă numele.

În credința populară, Sânziana era foarte frumoasă, îmbrăcată cu o rochie albă de mireasă și cu părul auriu ca spicele de grâu. De aceea, în unele zone exista în această perioadă un fel de concurs de frumusețe, cea mai frumoasă țărancă din sat fiind denumită Sânziană sau Drăgaică. Totodată, ea e considerată sursa de inspirație pentru personajul de basm Ileana Cosânzeana.

Se credea că Sânziana avea un alai format din zâne fecioare și, împreună cu ele, plutea peste sate, câmpuri și păduri ca să pună bob spicului de grâu, să dea putere tămăduitoare plantelor de leac, să vindece bolile copiilor și așa mai departe. Rolul ei de protectoare a holdelor de stihiile naturii și de alinare a bolilor și suferințelor oamenilor se putea inversa imediat ce i se nesocotea ziua: stârnea furtuni și vijelii, provoca inundații, aducea grindină, lua oamenii pe sus și îi îmbolnăvea, lua mirosul și puterea tămăduitoare plantelor de leac etc.

Totuși, acest lucru nu se întâmpla fiindcă Sărbătoarea de Sânziene era una dintre cele mai importante din calendarul popular, iar oamenii cinsteau an de an zeitatea agrară prin jocuri, cântece, întâlniri și diferite ceremonialuri. De exemplu, fetele tinere din sat, în număr par (patru sau șase), îmbrăcate bărbătește, executau o horă nebunească numită Drăgaică. Se țineau târguri și bâlciuri, unele dintre acestea având continuitate până în ziua de azi. Celebrul târg de pe Muntele Găina, cea mai mare sărbătoare populară în aer liber, își are originile în sărbătorile de Sânziene. Chiar dacă acum târgul de pe Muntele Dragostei, devenit deja brand de țară, se ține în preajma Sfântului Ilie (20 iulie), în trecut el avea loc de Sânziene, cea mai importantă zi din an pentru fetele nemăritate. Târgul de pe Muntele Găina, atestat prima dată în documente în 1816 (dar cu siguranță cu o vechime mult mai mare), reprezenta un loc în care tinerii se puteau căsători pe loc, existând preoți care oficiau căsătoria chiar pe câmp. De altfel, cununa de sânziene purtată pe cap de o fecioară în timpul dansului amintit mai sus este echivalentul coroanei puse mirilor în timpul cununiei creștine, realizând un transfer de fertilitate și belșug.

Și pentru a lămuri coexistența celor două denumiri pentru zeița agrară, trebuie să amintim că numele Drăgaică era folosit în Muntenia, Dobrogea, în sudul și centrul Moldovei, iar numele Sânziană era folosit în Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureș și Bucovina.