Rețetă de ciorbă de miel cu păpădie

Anul trecut pe vremea asta mâncam leurdă din pădurea aflată în prelungirea terenului de la grădină. Leurda îmi place foarte mult. Am făcut un pesto (aceeși rețetă ca la pesto-ul din busuioc) excelent, dar și pește cu flori de leurdă. În plus, am pus leurdă în salate și în aproape orice mâncare gătită. Anul acesta, din cauza restricțiilor de circulație, n-am cum să culeg leurdă 😞. Noroc că am acces la foarte multă păpădie!

Păpadia (Taraxacum officinale), ca și leurda, este comestibilă în întregime. Acum, în perioada primăverii, se consumă frunzele, tulpinile și florile, iar mai târziu se pot consuma și rădăcinile. Păpădia este bogată în vitamine (A, C, D, vitamine din complexul B) și minerale (fier, potasiu, zinc).

Destul cu prezentarea, să trecem la mâncare 🙂 . A trecut deja o lună de izolare, așa că tânjeam după ceva verde. Am încercat o salată din frunze de păpădie dreasă cu iaurt și a ieșit excelent, vă recomand tuturor! Vecina care culegea și ea în propria curte, m-a inspirat să fac sirop din flori de păpădie, care mi-a ieșit mai bun decât mă așteptam. Tot inspirat de o doamnă, de data asta de pe Facebook, am început să mă gândesc la o ciorbă de miel cu păpădie, că tot se apropia Paștele. Așa că, în timp ce făuream în cap rețeta în funcție de ce aveam prin casă, am ieșit afară și am cules păpădie, de data asta cu totul: frunze, flori și tulpină.

Într-un final, iată ce-am adunat în oala pentru ciorba de miel cu păpădie:

Am optat pentru gâturi pentru că au os și măduvă, dar puteți folosi orice parte din miel. Cartofi și orez am pus în cantitate mare știind ca sunt preferate de copii. Legume deshidratate am folosit pentru că nu am legume proaspete, dar să știți că sunt foarte gustoase. Cimbrul, mărarul și leușteanul au fost și ele uscate.

Am pus mielul la fiert la foc moderat până am înlăturat spuma. Am adăugat legumele deshidratate și m-am apucat să curăț cartofii (legumele deshidratate au nevoie de ceva timp ca să se rehidrateze). La foc mediu spre mare și cu capac, carnea era aproape gata, așa că am adăugat cartofii și orezul. Înainte de final, am adăugat frunzele și tulpinile de păpădie tocate și condimentele. Am mai lăsat câteva minute să fiarbă.

Recunosc că nu gust mâncarea înainte să o iau de pe foc, dar de cele mai multe ori am noroc 🙂 . Totuși, pentru rezultate sigure, mai ales în ceea ce privește sarea, îți recomand să nu faci ca mine. Ei bine, de data asta nu pot să zic că am avut noroc, ci că am dat lovitura! Mi-a ieșit una dintre cele mai gustoase ciorbe din ultima vreme. Mă simțeam răzbunat pentru prima mea pâine care nu a ieșit tocmai gustoasă 🤫. Revenind la ciorbă, totul a fost gata destul de târziu, așa că am mâncat singur două farfurii înainte să mă pot lăuda cu ea în fața familiei. A doua zi, la prânz, ciorba a dispărut ca și când nici nu fusese, ceea ce m-a bucurat foarte tare.

Abia aștept să mai fac una, dar deocamdată sunt în plin elan de adaptare a unei rețete asiatice de sote din flori de păpădie la ceea ce am prin cămara cu provizii pentru carantină. Îmi place mult partea asta de personalizare a rețetei; pe de-o parte e necesară ajustarea fiindcă se-ntâmplă să nu ai cum să faci rost de anumite ingrediente și, pe de altă parte, îți dă satisfacția că ai creat o rețetă proprie. Mai mult decât atât, ai setat câteva asocieri care mai mult ca sigur că ți se vor păstra în memorie și pentru următoarea rețetă asemănătoare.

Ce mi-aș fi dorit mai mult de la ciorba mea de miel cu frunze și tulpini de păpădie?! Să pun în ea leuștean proaspăt de la mine din grădină. Așa că, dacă voi aveți leuștean proaspăt la îndemână, folosiți-l cu încredere; e foarte aromat, sănătos și merge perfect cu mielul.

Poftă bună!