Anul trecut am plantat un răsad de leuștean cumpărat cu 5 lei din piață. L-am pus lângă solar și am așteptat la începutul primăverii să iasă din nou, fiind plantă perenă.

A ieșit o frumusețe de tufă. Fiind nevoit să-l tund, ca să dezvolte și mai multe frunze, m-am trezit cu un snop mare de leuștean cu care nu știam ce să fac mai întâi. Mi-am adus aminte de deshidratorul care stătea degeaba pe balcon, după ce ne încântase toată toamna cu bunătăți din grădină deshidratate. Așa că am decis să fac leuștean deshidratat.

Am selectat un snopișor din snopul mare, lăsând cealaltă parte pentru pasta de leuștean. Am spălat tulpinile în jet de apă rece și apoi le-am lăsat la zvântat. Am rupt cu mâna frunză cu frunză și le-am așezat cu atenție pe toate cele nouă tăvi ale deshidratorului, astfel încât să nu se încalece frunzele.

Am selectat temperatura de 35 de grade și am setat durata de deshidratare la patru ore. După ce s-a încheiat timpul, mi-am dat seama că leușteanul nu era așa de sfărâmicioas cum îmi doream, așa că am pornit din nou aparatului pentru încă doua ore.

Au ieșit 36 de grame de leuștean deshidratat, adică echivalentul a 3-4 pliculețe din magazin, în funcție de producător. Am pus frunzele într-o pungă de hârtie și le-am mărunțit presându-le cu mâna.

Apoi am pus leușteanul uscat și mărunțit într-un borcan, în așteptarea unor ciorbe delicioase. Sper să avem timp să facem același lucru cu pătrunjelul, mărarul, salvia, tarhonul și ce se mai poate deshidrata din grădina noastră.