Am cules fructele din gutuiul din grădina noastră de la Nucet. Cea mai mare parte a mers în borcanele pentru gutuiată, iar din ce a rămas am făcut pastă de gutui. O preferăm dulceții fiindcă e fără zahăr și e mult mai rapid de preparat. Bineînțeles că n-aș refuza niciodată câteva lingurițe de dulceață de gutui. Are un miros cu totul aparte, iar gustul e desăvârșit, mai ales atunci când e preparată bine.
🙂 Îmi amintesc și acum un prânz luat la o terasă din Argalasti, în Pelion (Grecia). După ce am terminat de mâncat, fiul patroanei – un bărbat trecut bine de prima tinerețe – ne aduce niște dulceață pe o farfuriuță și ne spune misterios și mândru: Ia gustați și încercați să ghiciți ce este! Era dulceață de gutui. Am ghicit din prima, evident. Cine ar putea-o confunda?! Cred că și dacă n-ai mâncat niciodată o identifici imediat. A fost mirat domnul… poate și un pic dezamăgit că nu ne-a impresionat așa cum și-ar fi dorit 🙂 .
Revenind la pasta noastră de gutui… Am spălat bine fructele și le-am tăiat în sferturi. Le-am pus la fiert în apă cât să le acopere și le-am ținut pe foc cam o oră. Am acoperit cratița cu un capac, ca să evităm evaporarea lichidului. După ce a trecut timpul, am testat gutuile cu furculița; erau suficient de moi, așa că am oprit fierberea.
Folosind o spumieră, am scos gutuile din apă și le-am pus într-un alt vas. Sâmburii i-am îndepărtat cu ușurință, după care am pasat gutuile până au devenit pastă. Nouă ne place mult scorțișoara, așa că am adăugat o linguriță rasă, plus grăunțele dintr-o păstaie de vanilie.
Am pus pasta de gutui în borcanele deja sterilizate și le-am așezat în cuptor, cu gura în jos, la 150 de grade. Le-am ținut acolo o oră, după care am stins cuptorul, dar am lăsat borcanele înăuntru, să se răcească lent.
Noi mâncăm pasta de gutui în iaurt cu fulgi, în clătite și pe pâine cu unt. E delicioasă, e sănătoasă și e foarte simplu de făcut. Sper că o veți încerca și că ne veți spune ce părere aveți.
Leave A Comment