“După ce s-a născut, Domnul nostru Isus Christos nu putea dormi noaptea defel. Maica Domnului îl întrebă de ce nu doarme? El răspunse:

– Cum aș putea să dorm eu? Eu nu pot dormi de vuietul sufletelor din iad.

El atunci se apucă slugă la Satana pe un an, spre a scoate sufletele din iad. Anul era pe atunci așa de mare ca ziua, iar ziua ca oara, oara ca minuta și minuta ca secunda. La sfârșitul anului îl întrebă Iuda: ce-i cere pentru că l-a slujit un an. El răspunse:

– Cum s-ar putea scoate sufletele de la iad la rai?

Iuda îi dădu atunci o palmă. Dar ce face acum Christos? El rabdă și-l mai slujește un an. Iar la sfârșitul anului îl întreabă Iuda ce poftește. Isus răspunse:

– Cum s-ar putea scoate sufletele de la iad la rai?

Iuda îi trage a doua palmă. Dar Isus rabdă. La sfârșitul anul al treilea, îi spune Iuda astfel:

– Sufletele se pot scoate numai astfel: să se ieie mai întâi scaunul cel de județ, lumina cea de botez, ciubărul cu agheasmă, crucea, cădelnița și tămâia și să se facă slujbă și să stropească iadul cu agheasmă, și pe care necurat unde-l va stropi, acolo va-ncremeni. Dar zapisul este la mine în ladă și făr de el nu poate face nemică.

Ei în urmă se porniră la scăldat, la un iaz foarte mare și adânc. Iuda zise să se bage Isus. Isus zise să se bage Iuda. În urmă se băgă Iuda, iar zapisul era în ladă. Isus blagoslovi și apa îngheță foarte tare până în adânc. Iar Isus puse trei degete pe ladă și lada crăpă, iar el, luând zapisul, fugi cu el. Iuda avea cap ascuțit în trei muchii, el crăpă cu capul gheața și ca o săgeată apucă după Christos. Christos ajunse până la cer. Iuda apucă cu cancea din piciorul lui Isus, din care picură olecuță de sânge. Isus blagoslovi sângele și din sângele acela se făcu usturoiul, fiindcă locul de unde a curs l-a usturat.

Pe urmă luă Isus toate lucrurile mai sus numite și făcu slujbă și scoase foarte multe suflete din iad afară. Iară cele ce mai rămăsese, le scoase Maica Domnului.”

Publicată în Botanica Poporană Română de Simion Florea Marian. La nota de subsol apare: Din Mănăstrirea Homorului, dict. de Ioana a lui Toader Vedean, com. de George Vedean, stud. gimn.

Două cuvinte atrag îndeosebi atenția: “zapis” și “blagoslovi“.

Despre “zapis” știm că este un document scris, o dovadă, o hârtie. În DRAM (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția din 2015) găsim o explicație: “care a făcut zapis cu dracul”. Maramureșul e la o aruncătură de băț de zona unde a fost culeasă această legendă.

“A blagoslovi” înseamnă, în mod curent, a binecuvânta. Dar are și sens de lovitură, de pedeapsă. Blagoslovirea iazului până în adânc aduce aminte de Ivan Turbincă: “- Doamne, dacă ești tu cu adevărat Dumnezeu, cum zici, rogu-te blagosloveste-mi turbinca asta, ca ori pe cine-oi vrea eu, să-l vâr într-însa”.

Interesantă este și înlocuirea Satanei cu Iuda în text. În vremea aceea circula legenda socului , de unde aflăm mai exact cum a ajus Iuda în iad în viziunea populară.

Aș mai sublinia forma capului lui Iuda: “ascuțit în trei muchii”, mai ales că în a doua legenda a usturoiului, care circula tot în aceeași perioadă și pe care o veți putea citi în curând, Satana nu e fericit că trebuie să încerce să spargă gheața a treia oară pentru ca: “trei sunt fețele Dumnezeului cari formează troița.”