Deși măslinul nu exista în nicio zonă locuită de români, era cunoscut doar din auzite, am avut surpriza să găsim o legendă din Transilvania care ne povestește cum a fost binecuvântat măslinul. Iată legenda:

“Zice că St. Sisoe avea o soră măritată, care trăia foarte bine cu bărbatul său, dar n-avea parte de copii, căci care copil, cum îl năștea, venea diavolul, ducă-se pe pustii și nu s-ar mai pomeni pe la noi, și i-l răpea.

Astfel i-a răpit necuratul patru copii și acuma, biata femeie, nemaiștiind ce să-nceapă și cum să-și apere copiii, era cu totul deznădăjduită.

În deznădăjduirea ei i se arată într-o noapte un înger în vis și-i porunci ca să-și facă o casă nouă și, îndată ce s-o simți îngreunată, să-și ieie cele de trebuință pe-un an de zile, să intre într-însa și să nu iasă, nici să nu lase pe nimeni să intre la ea, până ce nu se va împlini anul.

În aceeași noapte s-a arătat îngerul acela și St. Sisoe, poruncindu-i ca să se ducă în ajutorul surorii sale.

Diavolul însă, care prinsese de veste despre celea ce i le spuse îngerul St. Sisoe și surorii sale, se ascunse sub copita calului pe care umbla sfântul călare și, când acesta intră în casa unde se strămutase și născuse a cincea oară soră-sa, a intrat și el înăuntru și i-a răpit și pe acest copil.

Sora St. Sisoe, văzând că nici de astă dată nu i-a ajutat nemică, nu știa ce să mai facă de supărată ce era. Frate-său însă o mângâia, spunându-i să nu se mai căineze, că el îi va aduce copilul înapoi de-ar fi chiar în fundul pământului dus și ascuns.

Și cum rosti cuvintele acestea, se aruncă pe calul său și se porni pe urma diavolului.

Mergând el, cât va fi mers, ajunse într-un târziu la o salcie. Și, cum ajunse el la salcia aceea, o și întrebă de n-a văzut pe cineva trecând pe acolo cu un copil.

Salcia îi răspunse, mințind, că n-a văzut pe nime și nu știe nemic.

St. Sisoe, auzind răspunsul acesta, s-a supărat pe dânsa și a blăstămat-o zicând:

“Să fii, salc’ afurisită,

În veci roadă să nu faci,

Nici de folos să nu fii,

Numai de joc la copii!”

Și-apoi, rostind cuvintele acestea , se porni mai departe și se duse, se tot duse, până ce-a dat de un măslin. Și cum a dat el de măslinul acela, îndată l-a și întrebat: de n-a văzut pe cineva trecând pe-acolo c-un copil mic.

Măslinul nu numai că-i spuse c-a văzut pe diavolul, ci-i arătă totodată calea încotro a apucat acesta cu copilul.

St. Sisoe, văzând bunătatea și sinceritatea măslinului, l-a binecuvântat ca pururi să rodească și poamele sale să fie nu numai în cea mai mare cinste, ci chiar sfinte.

Și de-atunci poamele sale, adică măslinele, sunt în cea mai mare cinste, căci nu e mai nici o masă mai însemnată la care să nu se afle și măsline.

Și după ce St. Sisoe a binecuvântat măslinul, s-a luat pe calea pe care i-a arătat-o acesta și, mergând cât va fi mers, ajunse pe diavolul și, cum îl ajunse, nu numai că-i luă copilul ce-l avea cu dânsul, ci-l sili totodată ca să-i întoarcă și pe ceilalți copii ce-i răpise și înghițise înainte.

Și-așa a scăpat St. Sisoe copiii din ghearele diavolului și-i aduse spre cea mai mare bucurie surorii sale întregi.”

Pentru noi, măslinele chiar sunt nelipsite la masă și ne străduim să punem în practică rețete bătrânești de conservare. Te invit să vezi cum am preparat primele noastre măsline!