Poporul român era convins că în noaptea de 22 spre 23 aprilie, de Sângiorz, strigoii și strigoaicele iau mana vitelor, adică laptele vitelor nu va mai fi nici abundent, nici smântânos, ba chiar că vitele nu se vor mai înmulți. Așa că, din cele mai vechi timpuri, țăranii au căutat soluții să apere vitele de vrăjitoare. Pentru asta au folosit usturoiul, pelinul, bozul, dar mai ales leușteanul și rostopasca. Povestea ultimelor două o aflăm din Legenda Leușteanului.

Leușteanul (Levisticum officinale), înainte să fie planta pe care o știm astăzi, a fost un fecior voinic și frumos, îndrăgostit de Rostopască, așa cum aflăm dintr-o legendă publicată de G. Bodnariu în Tribuna Poporului, numărul din 22 aprilie 1900. Leușteanul, având și el vacă și dorind s-o protejeze de strigoi, s-a pus într-o noapte la pândă cu o furcă, alături de iubita lui, Rostopasca. Și, cum stăteau ei la pândă într-un loc ferit, lângă vaca priponită de gard, pe la miezul nopții apar mai mulți strigoi. Voinicul nostru iese în întâmpinarea lor cu furca și străpunge un strigoi, astfel că sângele acestuia începe să se prelingă pe pământ. Ceilalți strigoi, însă, îl răpun pe Leuștean, iar sângele lui se amestecă pe pământ cu cel al strigoiului ucis. Încercând să-l apere, Rostopasca are aceeași soartă, sângele ei amestecându-se cu sângele iubitului și cu sângele strigoiului răpus de Leuștean. Din acest sânge au răsărit două plante, leușteanul și rostopasca, iar mirosul lor înțepător vine de la sângele strigoiului împreunat cu al lor.

De aceea, românii de pretutindeni ung ugerul și țâțele vacilor cu suc de leuștean și rostopască, în noaptea de Sângiorz, crezând că strigoii vor fugi mâncând pământul când vor simți mirosul celor doi care le-au omorât strămoșul. Mai mult, aducându-și aminte de moartea strămoșului lor, încă înainte de Sfântul Gheorghe, strigoii și strigoaicele cântă:

“Leuștean și rostopască

De n-ar fi, lumea ar fi a noastră!”

Revenind în zilele noastre, noi nu avem vacă, dar tot am făcut un stoc serios de leuștean congelat (în rulouri mici de folie de aluminiu), leuștean deshidratat și pastă de leuștean cu oțet de prune din producția proprie, ca să ne apere de poftă tot timpul anului 🙂 .