Născut în 1900, lânga Koln, Heinz Erven absolvă Facultatea de Agronomie din Bonn, după care urmează un curs postuniversitar în domeniul pedagogiei la Universitatea de Agronomie din Kleve. Predă 10 ani agricultura și legumicultura la școala din Krefeld, timp în care este adeptul folosirii pesticidelor (chiar in exces, după cum singur recunoaște) în combaterea bolilor plantelor. Aici întâlnește un mic legumicultor de la care începe să cumpere legume nestropite și foarte gustoase și are, astfel, primul contact cu agricultura organică. Se mută în Berlin și lucrează ca redactor la un mare ziar de agricultură. Cumpără un teren de 1100 mp la marginea Berlinului, pe care începe să-l cultive în mod ecologic pentru consum propriu, apoi și pentru vânzare. Spre sfârșitul războiului este încorporat și trimis în Olanda. Acolo salvează de la moartea prin împușcare nouă țărani care, drept mulțumire, își vor trimite fiii să-l ajute la muncile grele în anii de pionierat ai Paradisului.

Punctul de cotitură se petrece în 1948, când, în urma unui accident de motocicletă, Heinz Erven stă internat în spital cu fracturi grave timp de 83 de zile. Acolo îi vine ideea Paradisului, anume de a transforma un teren sterp într-un Paradis roditor, fără chimicale, în armonie cu natura. Ieșit complet refăcut din spital, găsește terenul visat, o culme între Remagen și Bad Neuenahr (în apropiere de Bonn), terenul fiindu-i atribuit de Comisia de Colonizare. Cu ultimele economii, soții Erven își fac pe acest teren o cabană de 18mp, fără canalizare sau curent electric. Terenul primit era, în fapt, exact cum și-l imaginase: sterp și fără perspective, plin de copaci și de pietre.

Defrișarea a fost istovitoare, Heinz Erven făcând totul manual, cu un topor, un fierăstrău și un despicator. Erau zile în care înainta doar 6mp. Încep imediat să crească gaini, iar soția lui Heinz, Lilly Erven, mergea pe jos de două ori pe săptămână cu ouăle în piața din Remagen (10 km dus-întors). Pe timp de secetă, apa de băut și-o procurau de la un canton silvic aflat la câteva sute de metri distanță. În această perioadă de greu început al Paradisului, lui Erven i-a fost de mare ajutor faptul că a predat biologia timp de trei ani la Gimnaziul de Stat din Bad Neuenahr.

După defrișare, începe cultivarea terenului cu cartofi, sfeclă, fasole și mai multe soiuri de varză. Împarte, însă, prima recoltă cu iepurii, căprioarele și mistreții din pădure. Împrejmuiește terenul, apoi începe să-și facă reclamă, cumpără o căruță și un cal pentru transportul produselor la piață, apoi un tractor. Devenise deja cunoscut! Până la vânzarea produselor direct din gospodărie a mai fost doar un pas.

Heinz Erven a ținut numeroase conferințe despre agricultura în armonie cu natura în Germania, Olanda, Belgia, Elveția, Austria etc. În 1977, televiziunea din Koln realizează filmul “Agricultorul fericit din Paradis”, film care a avut un succes deosebit. În 1981, publică volumul “Paradisul meu” (”Mein Paradies”, în original), după 32 de ani de experiență în agricultura biologică. Detalii despre conținutul cărții puteți citi aici. Cu un an înainte, primarul din Remagen a schimbat numele străzii care duce la proprietatea lui Heinz Erven în “La Paradis”.
Moare, cel mai probabil împlinit, la 93 de ani.