Grădina noastră este foarte lungă. Aproximativ 90 ml de gard, în cea mai mare parte de plasă, cu o bordură de beton de aproximativ 20 cm. Deasupra bordurii, pe un strat subțire de pământ, s-au dezvoltat mai multe plante, unele de-a dreptul invazive. Zona aceea se transforma într-o junglă care avea să sufoce arbuștii fructiferi plantați lângă gard.

De curând, când plantam răsadurile de castraveți, mi-a venit ideea de a defrișa o porțiune de bordură și a folosi gardul pe post de plasă pentru castraveți. Am luat lopata și am decopertat acea zona care era în prelungirea terenului mulcit cu paie. Am stabilit distanța de plantare și am făcut gropi. Am încercat să plantez castraveții cu tulpina îndreptată către gard. Am continuat și în această zonă mulcirea cu paie, castraveții fiind mari iubitori de apă.

Deocamdată, pentru că a plouat foarte mult, pământul este îmbibat cu apă. Pe măsură ce se va încălzi vremea însă, va trebui să mulcesc suplimentar, tocmai pentru că nu am cum să-i ud cât de des ar avea ei nevoie. Mulciul îi va proteja totuși împotriva secetei.

Deși i-am plantat recent și nu am niciun “feedback” de la castraveții mei “pionieri”, deja îmi imaginez că totul va decurge minunat, așa că am selectat alte două zone de gard unde voi face același lucru, dar cu fasole urcătoare. Aș mai putea încerca cu pepeni sau cu dovleci, dar riscul să rămân fără ei mă descurajează. Anul trecut am tot admirat un dovleac portocaliu superb care atârna nestingherit de gard, dar pe partea cealaltă, adică la vecin. Așa a vrut el să crească. L-aș fi întrebat de ce, când l-aș fi cules, dar într-o bună zi a ales să dispară 🙂 .