Sfântul Petru din Calendarul ortodox (sărbătorit pe 29 iunie) corespunde divinității Sânpetrul de Vară din Calendarul popular, fratele Sânpetrului de Iarnă (patronul lupilor, numit și Sânpetrul Lupilor).

Sfântul Petru le-a fost foarte drag românilor de-a lungul timpului, așa că nu e de mirare câte legende au apărut despre acest sfânt. Transcriem mai jos una care ni s-a părut foarte interesantă, fiind vorba despre un blestem adresat locuitorilor din Roșia Montana:

“Demult, pe vremea când umbla Sfântul Petru pe pământ, spun bătrânii c-ar fi trecut și pe la Roșia Montană. Ca orice călător a nimerit într-o crâșmă. Roșienii fiind tare îmbietori din fire, l-au înconjurat ca pe un străin ce era și au vrut să-l omenească cu vinars. Sfântul Petru n-o vrut să primească îmbieturile roșienilor. Atâta le-o trebuit, să fie refuzați de un moș. S-or luat la bătaie.

– Cum tu nu vrei să bei cu noi, te ții măreț, mai măreț ca noi? Noi te-am îmbiat din toată inima!

Și dă-i și dă-i bătaie ca la hoții de cai. După ce-o scăpat din mâna băieșilor, Sfântul Petru i-o blestemat și el cu năduf: “Voi, roșieni, să umblați tăt cu straițele (n.r. traistele) goale pe baie după aur și oricât de mult găsiți, să nu-l puteți ține. Ce câștigați, la crâșme să dați!” Se zice că sfinții știu blestema tare frumos și că se împlinește tăt ce spun. Și de atunci roșienii tăt beau și îmbie pe orice străin cu băutură din uiaga lor. Blestemul îl cunosc numai bătrânii care au umblat cu străițile tăt goale. Ăia tineri râd și nu-i cred.” (Ana Șoit, Legende populare minerești, 1974, p.23)