Numit și șobolan canadian, ondrata, șobolan de mosc sau șobolan de apă, bizamul intră târziu în România, cel mai probabil în deceniul al patrulea al secolului trecut.
Originar din America de Nord, bizamul este adus prima dată în Europa pentru blana sa semiprețioasă în 1905, în Boemia. În 1921, numărul lor era estimat la peste doua milioane. Din Boemia, bizamul o ia încet pe apă spre Germania, Austria, Ungaria și, în cele din urmă, România.
În Ungaria este capturat primul exemplar în 1915. Primii bizami capturați în România, pe raza județului Timiș, datează din 1942, dar ei cu siguranță intraseră în țară mult mai devreme.

Comerțul cu piei de bizami era înfloritor în acea perioadă, doar în sezonul septembrie 1928-mai 1929 Canada recoltând 2.785.994 blănuri. Existau și ferme de bizami, dar se recoltau blănuri și din natură. Germania prelucra anual șapte milioane de piei de bizam. Așa că a fost firească decizia europenilor de a importa animalul cu totul.
Doar că, în scurt timp au apărut acuzațiile. Bizamul era suspectat că produce pagube atât pescuitului, cât și agriculturii. Și începe prigoana, înainte de a fi studiat mai în amănunt comportamentul lui.

În 15 iulie 1938, guvernul german dă o Ordonanță prin care organizează acțiunea de stârpire a bizamului, ca dăunător pentru plantații și pești. În Ungaria, astfel de acțiuni avuseseră loc chiar mai devreme. Apoi, pe măsură ce bizamul devenea mai cunoscut datorită muncii de teren a specialiștilor, europenii s-au mai relaxat în privința lui. Cu timpul au reușit să înțeleaga ca bizamul consumă mai degrabă plante (stuf, papură, nufăr), foarte rar hrănindu-se cu pești (dar și broaște sau scoici).
Bizamul a rămas specie de vânat și în România, pentru blană sau doar pentru că se poate. Carnea lui, considerată o delicatesă pe alte meleaguri, la noi este complet ignorată. Vulpile și eretele de stuf, dar și câinii sălbăticiți, vidra, enoții sau mustelidele îl consideră o pradă gustoasă, mai ales când îl prind pe mal.

Știați că… ?

În România zilelor noastre, blana de bizam se vinde cu 30-70 lei bucata, iar haina din blană de bizam ajunge la 1.500 lei.

Bizamul este numit impropriu șobolan de apă, acesta fiind specie distinctă, ba chiar în România există și șobolanul de apă de munte, ambii fiind mult mai mici decât bizamul.

Denumirea de șobolan de mosc, șobolan moscat sau șobolan mirositor vine de la substanța pe care bizamul o secretă dintr-o glandă aflată lângă organele genitale. Numele de mosc vine de la substanța secretată de masculul moscului, un rumegător extrem de frumos (Moschus moschiferus) a cărei existență ca specie a fost periclitată tocmai din cauza acestei substanțe, foarte des utilizată în industria parfumurilor.