Povestea bergamotelor zaharisite (confiate) începe tot în piața din Nafplio, încântătorul orășel din Peloponez pe care îl vizităm cât de des putem. Era sâmbătă, zi de piață, când la una dintre tarabele cu citrice am vazut un fruct mai altfel decât celelalte. Adică nu era nici lămâie, nici portocală, deși semăna cu ambele. “Pergamodo”, ne-a spus localnicul care le vindea. Ciudat, m-am gândit. Eu știam de niște pere bergamote, nu de citrice.

Am cumpărat două fructe și am dat fuga la gazda noastră din Tolo, să o întrebăm ce să facem cu ele. Răspunsul a venit prompt, prin semne, căci ea nu știe engleză, iar noi nu știm greacă: “vin eu mâine și vă arăt!”.

A doua zi dimineață, a venit cu încă 4-5 bergamote și ne-am apucat de treabă. Am răzuit coaja până când a rămas albă. Partea portocalie poate fi păstrată la congelator și folosită la prăjituri, fiindcă e foarte aromată. Nu cumva sunt stropite?, l-am întrebat pe soțul gazdei, cu care ne înțelegem în engleză.

Nicio grijă, nu se obosește nimeni să le stropească. Într-o livadă de portocali se nimeresc și doi-trei copaci cu bergamote, nu prea îi cultivă oamenii.

După ce am răzuit toate fructele, le-am decojit, apoi am rulat bucățile de coajă și le-am fixat cu scobitori. Am pus apă la fiert într-o cratiță și, când a dat în clocot, am adăugat cojile de bergamotă.

Le-am lăsat 2 minute să fiarbă, apoi am aruncat apa și am repetat operațiunea. La final, am scurs cojile și le-am lăsat într-un bol descoperit până a doua zi dimineață (trebuie să stea minimum 10 ore la uscat).

Următoarea dimineață, am trecut strada și l-am rugat pe omul de la brutărie să ne ajute să cântărim cojile și o cantitate egală de zahăr. Am pus la fiert cam 100 ml de apă cu zahărul și, când a dat în clocot, am adăugat cojile de bergamotă fără scobitori și sucul de la o jumătate de lămâie. După ce siropul s-a întărit suficient cât să stea picătură dacă torni un strop pe o farfurie, am stins aragazul și am scurs lichidul. Am depozitat cojile într-un borcan cu filet și ne delectăm din când în când cu câte o feliuță.

Bergamotele confiate sunt delicioase. Au un gust dulce-amărui excelent, care seamănă cu dulceața de portocale, dar parcă e mai aromat. Vă recomand să adăugați bucățele în prăjituri, vor căpăta un plus de savoare.

Noi am folosit deja în fursecuri, budincă din grâu durum cu brânză proaspătă și miere și în orez cu lapte.