Agricultura de weekend – probleme și soluții

Agricultura de weekend vine la pachet cu o seamă de probleme. Cu răbdare, ingeniozitate și sfaturi de la cei mai experimentați, le poți găsi soluții. Poate ți-au fost de ajutor sfaturile din articolul nostru despre agricultură la distanță și ți-ai cumpărat o grădină la țară. Sau poate că îți dorești să faci acest pas, dar nu știi sigur dacă e posibil să ai o grădină funcțională la distanță. În ambele situații, citește mai departe ca să afli care sunt problemele care pot apărea și ce soluții am găsit eu. Te anunț cu bucurie că este posibil să ai fructe și legume din propria ta grădină, chiar dacă este situată la o distanță relativ mare de orașul în care locuiești. După cum am scris și în articolul despre grădina de la țară, însăși distanța este cea mai mare problemă. Din păcate, nu singura. O să-ți descriu pe rând principalele probleme pe care le-am întâmpinat de când fac agricultură de weekend și ce soluții am implementat deja sau am în plan.

Lipsa irigației este cel mai mare dușman pe care îl are agricultura de weekend. Dacă ai locui acolo, ai putea să te relaxezi 20 de minute în fiecare zi udând grădina cu furtunul. Dar tu nu locuiești acolo, așa că lipsa apei poat fi cea mai mare problemă a ta. Cea mai bună soluție pentru agricultura la distanță este udarea prin picurare.

Sistemul în sine nu este scump deloc, iar beneficiile sunt uriașe. Mai ales în solar, unde plantele vor muri cu siguranță până vii tu în weekend, să le uzi. Dacă ai noroc de o anumită configurație a grădinii, poți face udare prin picurare și afară. La mine n-a fost posibil la început, așa că lucrurile stau diferit față de situația ideală.

Să vă explic cum arată lotul meu de la țară. Cum intri în curte, pe dreapta e casa. De-acolo se întinde grădina împrejmuită, unde am și solarul. Pe lungime, lipit de gardul care închide grădina, se întinde terenul agricol. Am tras deja curent pe toată lungimea grădinii până sub nucul superb de la granița cu zona arabilă. Am făcut un puț nou acolo, cu ajutorul unor vecini din sat. Planul este ca din acest puț să trag apă spre casă și spre terenul agricol. Solarul și straturile înălțate pe care le-am construit în grădină vor fi irigate din primul puț, aflat lângă casă.

Dacă nu ai posibilitatea să faci udare prin picurare sau nu poți ajunge peste tot, cum a fost cazul meu, mulcirea este foarte utilă în cazul secetei prelungite. Repet, în solar ar trebui să faci un efort încă de la început și să implementezi sistemul de picurare. Revenind la mulcire, poți folosi:

• paie (eu am cumpărat cu 3 lei balotul, din sat)
• buruieni, care oricum te vor invada
• resturi de cartoane
• tocătură de lemn (mai ales dacă ai mulți pomi, tocătorul de lemn este o unealtă foarte utilă pentru agricultorul de weekend)

O să citești pe net că mulcirea provoacă o invazie de limacși, umezeala de sub paie fiindu-le prielnică. Da, am și eu limacși, dar beneficiile mulcirii în agricultura de weekend sunt mai mari decât problemele provocate de limacși.

M-am gândit mult dacă seceta mă deranjează mai mult decât buruienile. Sunt niște plante extrem de enervante, ultrarezistente, care îți vor cheltui foarte mult timp în lupta cu ele. Am decis să le las pe locul doi, dar, cum scriam mai sus, ele reprezintă principala problemă a agriculturii de la distanță.

Ești obligat să folosești răsaduri pentru aproape orice plantezi, ceea ce înseamnă muncă în plus acasă (plus un balcon complet ocupat, ca în cazul meu), dar mai puțină muncă la grădină. Ceea ce e bine, că tu nu prea o să ai timp de stat la grădină, fiind vorba despre agricultură de weekend. În aceste condiții, semințele nu ar reuși să răzbată, să crească și să se dezvolte la fel de ușor ca răsadurile. Evident că în ambele cazuri terenul trebuie pregătit pentru plantare (cosit, smuls buruienile, săpat, mărunțit), dar în cazul răsadurilor vorbim de un avans considerabil pe care-l are planta noastră. Până răsar alte buruieni, planta noastra va fi viguroasă și va rezista (deși nu în toate cazurile și nu cu rezultate excelente) chiar și până la finalul sezonului.

Eu am cules anul acesta cepele mele tricolore (galbene, roșii și albe) de o dimensiune medie rezonabilă, dar cu avantajul că nu am muncit absolut deloc la ele după ce le-am plantat. Cu siguranță s-ar fi făcut mult mai mari dacă reușeam măcar o singură dată să scot buruienile din jurul lor. Dar, punând în balanță efortul și timpul, sunt foarte mulțumit de rezultat.

Revenind la răsad, la ceapă nu a fost cazul, dar ceapa are o creștere destul de accelerată. Să vă spun ce răsaduri am avut eu în balcon:

• busuioc

• toate neamurile de ardei

• vinete

• leuștean

• gulioare

• tomate

• dovlecei

• dovleac

• pepene

• broccoli (care, din păcate, nu a avut deloc producție)

• bame

Răsadurile ar fi ideal să le produci tu. Salvezi o grămadă de bani și, mai ales, îți alegi tu semințele, adică decizi tu ce o să pui în farfurie. În plus, foarte important pentru grădina de la țară unde o să ajungi mai ales în weekend, soiurile rustice sunt mai rezistente decât hibrizii care au invadat piața și care sunt folosite de obicei pentru răsadurile pe care le găsești de cumpărat. Asta dacă vrei să faci o agricultură sănătoasă, evident. Dacă urmează să folosești tratamente chimice din comerț, hibrizii sunt de preferat fiindcă au productivitate mai mare.

Mulcirea ajută și în cazul buruienilor, nu doar împotriva secetei. Stratul gros de mulci din jurul plantelor împiedica dezvoltarea masivă a buruienilor, cel puțin pentru un timp. Și din mulciul de paie pot ieși tot felul de buruieni, dar, cel puțin în cazul meu, rădăcinile au fost superficiale și le-am scos foarte ușor. Eu am folosit 4 tipuri de mulcire:

O mulcire pe care am folosit-o aproape exclusiv în primul an a fost cu buruienile smulse din jurul plantelor, dar aici trebuie să ai grijă să nu folosești un strat prea gros și să nu sufoci planta. În plus, există riscul de mucegăire, buruienile fiind verzi.

Al treilea tip de mulcire, pe care l-am folosit exclusiv la căpșuni, a fost folia din agrotextil. Este o folie foarte bună, dar prea scumpă pentru a acoperi toată grădina. Se poate folosi și folie simplă, dar aceea se deteriorează foarte repede la temperaturi mari și te vei trezi cu mult plastic prin grădină.

Ultimul tip de mulcire, folosit doar la arbuști, a fost tocătura de lemn cu care ne-am trezit în grădină după ce am făcut tăierile de întinerire și fructificare a pomilor. Am ales un model Makita care toacă lemnul destul de mare, așa că nu am folosit această tocătură și la răsaduri de frică să nu le rănesc. Există, însă, modele care toacă foarte mărunt lemnul, recent am lucrat cu un astfel de aparat și am fost foarte încântat.

Mulcirea e bine să fie făcută și preventiv, mai ales că de la sfârșitul toamnei și până la mijlocul primăverii nu sunt foarte multe lucruri de făcut în grădină. Un sol acoperit va adăposti mai multe vietăți, mai ales râme, care sunt foarte utile în agricultura bio și va rămâne mai curat de buruieni; asta depinde totuși de mai mulți factori, inclusiv de stratul și de tipul de mulci, dar și de tipul de buruieni cu care te confrunți.

Cam atât despre buruieni, deși am putea să povestim mult și bine despre această pacoste cu care te vei confrunta în grădina ta de la țară. A, și să nu uit: musai să ai o coasă electrică sau pe benzină. În plus, eu folosesc foarte des o coasă tip seceră mică și practică, pe care am dat 10 lei.

Bolile și dăunătorii apar oricum, chiar dacă locuiești acolo unde ai grădina. Diferența în cazul agriculturii de weekend este că în 5-6 zile, cât trece între vizite, anumite culturi pot fi distruse total. Nu te panica totuși, puțini dăunători sunt chiar atât de periculoși. Eu am pățit-o cu:

• musculița verzei (Aleyrodes brassicae)
• gândacul de Colorado
• mana

Dintre verze, spre exemplu, nu am reușit să salvez niciuna. Am folosit inclusiv un aspirator vertical adus special de acasă. Pur și simplu atacul a fost atât de puternic, încât verzele mele nu au reușit să supraviețuiascp. Anul acesta n-am mai pus varză, dar tot am avut parte de musculița albă a verzei pe frunzele de gulioară. Totuși, atacul de anul acesta a fost mult mai slab, așa că nu am avut pierderi din cauza ei și gulioarele mov au ajuns în siguranță pe masa noastră (sunt delicioase, nu doar frumoase!).

Cu gândacul de Colorado lupta este de lungă durată, în sensul în care îi culegeam cu mâna ori de câte ori ajungeam la grădină. În primul an am reușit să salvez cartofii din curte (au ajuns la o dimensiune medie, nu am reușit să-i mențin în viață până la finalul sezonului), dar cei plantați pe terenul agricol din continuarea curții au fost complet mâncați de gândaci. Anul acesta am avut niște cartofi mov delicioși, dar și mult mai mici decât cei albi și roșii de anul trecut deoarece gândacii m-au învins mult mai devreme.

Tot anul acesta am încercat un soi de roșie sălbatică (Solanum sisymbriifolium) despre care aflasem că funcționează ca o cursă pentru gândacii de Colorado. Într-adevăr, am găsit cele câteva răsaduri pline de gândaci, deci ideea merită cu siguranță pusă în aplicare. Anul viitor voi înconjura cartofii cu aceste roșii sălbatice, ca să văd cum funcționează experimentul la scară mai mare.

O altă boală care evoluează destul de rapid este mana. În primul an am făcut greșeala să plantez castraveți afară aproape de roșiile din solar și mana a intrat rapid prin lateralul solarului. Atacul a fost violent, dar am cules cu răbdare toate frunzele afectate și m-am bucurat de roșii până la primul îngheț. Anul acesta nu am mai făcut această greșeală și mana în solar a fost prezentă mult mai puțin, dar am avut parte de alte boli :D.

Diversitatea

Cea mai bună soluție pentru grădina de la țară a unui agricultor de weekend este, după părerea mea, diversitatea. Oricum, diversitatea ar trebui să fie de la început un deziderat, că nu are sens să faci atâta efort doar pentru roșii și castraveți. Plantează puțin din cât mai multe, plantează soiuri diferite, cu perioadă diferită de coacere etc.  Dăunătorii nu pot distruge chiar tot. Eu am observat asta în solar, unde am avut aproape 70 de soiuri diferite de roșii.

Unele roșii au pierit complet, altele erau suferinde, iar altora le-a mers excelent. Până reușești să-ți faci propria selecție în funcție de observațiile din grădină, plantează cât mai divers. Anul trecut am avut un soi de dovlecel galben foarte productiv. Anul acesta am avut alt soi de dovlecel galben, pe lângă zucchini și un soi de dovlecei rotunzi. Diferența e că în acest an nu am mai udat deloc în acea zonă, iar dovlecelului galben i-a mers foarte prost. În schimb, cei rotunzi au avut un randament rezonabil ținând cont de condițiile vitrege în care au crescut. Diversitatea m-a ajutat să manânc și anul acesta dovelecei. La fel am procedat și în cazul arbuștilor. Am mai multe soiuri (și culori) de agriși, coacăzi și zmeuri.

Soiurile rustice

Un alt secret îl reprezintă alegerea soiurilor rustice, mult mai rezistente. Gândește-te că bunicii noștri (nu doar din România, ci bunicii din toată lumea) nu aveau la îndemână sistemele moderne de picurare sau măcar un puț. Această alegere e valabilă și la fructe, nu doar la legume.

La pomi mă pricep foarte puțin, așa că nu am făcut nimic împotriva bolilor. Mă bucur când văd păsări sau buburuze la mine în curte, am adus un om priceput care să-i curețe (nu pot să-i las netăiați, au fost plantați destul de înghesuit de fostul proprietar), am dat cu var și cam atât. Cel mai afectați sunt perii, nu reușesc să mănânc mare lucru din cei 5 peri pe care îi am. Merii și prunii au fost foarte productivi în primul an, așa că nu m-a deranjat deloc că nu am reușit să salvez toată producția. Ba chiar am și vândut câteva kilograme de mere.

Am aplicat cu succes, zic eu, și alte mici secrete:

• am plantat castraveții departe de roșii
• am plantat roșii în mai multe locuri, departe unele de altele, nu doar în solar
• am folosit plante companion
• am construit 6 straturi supraînălțate
• am folosit macerat de urzici pentru întărirea plantelor
• am pus câte un pește la rădăcina arbuștilor fructiferi la plantare

Mai există mici probleme care apar atunci când nu locuiești permanent la țară, dar ai o grădină de legume, însă ele nu necesită soluții creative, cât mai degrabă atenție. Poți rămâne fără baterii la dispozitivul de picurare sau se poate strica hidroforul, de exemplu, dar o simplă verificare făcută din când în când de vecinul de încredere despre care vă vorbeam într-un articol anterior e suficientă.

Sper că nu te-am speriat cu aceste probleme, căci intenția era tocmai să te conving că problemele grădinăritului la distanță au soluții și că poți avea legume și fructe proaspete din grădina proprie chiar dacă te joci de-a agricultura doar în weekend. Succes!